Timp de ghemotoc – între calitate & cantitate

La un moment dat observăm că ghemotocul nostru pare că are o nevoie foarte mare de atenție, că este mai tot timpul nemulțumit, că trage de noi să fim acolo lângă el și în momente noi, pe care înainte le gestiona singur, că pentru acea atenție face tot felul de giumbușlucuri care nu ne încântă neapărat. Și începem să ne punem întrebări. De multe ori se ajunge la întrebarea legată de timp: oare nu petrec suficient timp cu cel mic? Apoi, după ce numărăm orele, apare următoarea întrebare: poate simte că nu sunt suficient de atentă la el, poate nu mă joc suficient de mult? Cele două întrebări fac referire la cele două caracteristici importante ale timpului: cantitatea și calitatea acestuia. 

Dezbaterea între cantitate și calitate este una destul de veche, marcată la rândul ei de curente și trend-uri în parenting. La început a câștigat calitatea. Nu contează numărul de ore, ci mai degrabă implicarea noastră în momentul în care suntem cu cel mic. Iar, calitate pentru prichindei înseamnă joc. Cu toată atenția noastră nedivizată în acel joc, fără a vorbi la telefon, fără a ne uita pe Facebook sau a visa cu ochii deschiși. La un moment dat, s-a pus problema că la copiii sub 3 ani, timpul acesta de calitate este foarte scurt din cauza puterii de concentrare și a specificului vârstei – undeva la maxim 30 de minute. Și atunci s-a ridicat întrebarea: este suficient timpul de calitate sau câte reprize de timp de calitate ar trebui să existe? Cu această ocazie, a fost depășit trendul timpului calitativ, accentuându-se pe partea cantitativă a acestuia. Luând teoria atașamentului în calcul, aceasta stipulează clar că până într-un an și jumătate, maxim doi, bebelușul construiește atașamentul cu persoana care stă cel mai mult timp cu el, indiferent de calitatea acestuia. Cu alte cuvinte, devine un trebuie timpul cantitativ pentru cei mici. Și, astfel, s-a ajuns la depășirea clasicei sintagme cantitate versus calitate, amândouă fiind importante în relația dintre părinte și copil.

În prezent, accentul le lasă cumva în spate pe amândouă și ridică o nouă întrebare pentru a ne ajuta în alegerile noastre: Ce nevoi emoționale are copilul meu? De ce această întrebare? Studiile au demonstrat că ceea ce conduce la dezvoltarea creierului, la dezvoltarea emoțională armonioasă a copiiilor sunt experiențele afectuoase, iubirea, acceptare necondiționată. Cu toții ne dorim rețete pentru că este/ pare  mai simplu, ne oferă încredere și o siguranță a rezultatului. Dar, fiecare copil este unic și ce poate fi mai frumos decât să respectăm această unicitate și individualitate a lui, fiind atenți la nevoile sale emoționale. Nu există o regulă, ci există copilul nostru și relația noastră unică cu el, iar el se simte în siguranță cu noi și ne transmite ce nevoi are. El este un barometru care are perioade în care simte nevoia de timp cantitativ sau poate de joc sau poate de o îmbrățișare mai strânsă, un pupic și încrederea noastră.

 

Ioana, ghemotoc specialist

sursa foto: www.pregprep.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *