Parentingul zilelor noastre- de ce este atât de greu uneori?

Cu siguranță preocuparea legată de modul în care ne îndeplinim rolul de părinte este în creștere, precum și numărul întrebărilor referitoare la cât de bine ne descurcăm în acest rol! Experiența îmi arată că, deși aparent, trăim într-o perioadă în care accesul la informație este cel mai ridicat, în care avem la îndemână multe și variate instrumente de parenting, trăim în același timp multe sentimente de nesiguranță, neputință și îndoială.

Într-un fel este firesc, pentru că noi, părinții de azi suntem prinși între două extreme. Pe de o parte ne raportăm la un stil autoritar, plin de limitări și constrângeri, pe care l-am trăit și ni l-am însușit ca model inconștient, iar pe de altă parte încercăm, de multe ori forțat și nenatural, să adoptăm stilul actual, dus uneori la extrem și înțeles ca fiind total opus primului, în care nu există nici un fel de limită sau disciplină. Ceea ce ne predispune să fim adesea părinți ambivalenți, care transmit mesaje confuze și care fie se trezesc țipând la copii, fie lasă o libertate totală.

Oscilăm așadar între două modele. Primul este modelul cu care am crescut, pe care l-am experimentat de foarte multe ori negativ și atunci tindem să îl respingem integral la nivel rațional. Astfel ne respingem și multe dintre trăirile și comportamentele ce vin din acest model însușit, ceea ce duce la blamare, vinovăție. Atunci când țipăm la copii, când ne înfuriem ne amintim adesea de părinții noștri  care țipau la noi și automat vine gândul cum că “suntem ca ei”, “am ajuns și noi fix așa cum nu ne doream”.  Cel de-al doilea este un model pe care îl îmbrățișăm la nivel rațional și pe care ne dorim să -l atingem la nivel emoțional. Un model în care există soluții și tehnici ce lasă loc valorilor noastre de respect, înțelegere, acceptarea tuturor emoțiilor și libertate de exprimare. Doar că acest model este privit adesea ca fiind total opus primului, obiectivele sale și rezultatele sunt pe măsura dorințelor noastre, însă punerea sa în practică intră adesea în conflict cu primul model. Da, cu toții ne dorim să punem limite cu blândețe, dar câteodată chiar nu ne iese și atunci ne copleșesc sentimente de neputință, îndoială, neîncredere în sine.

Sursa foto: http://ilmediano.com/anche-a-volla-la-campagna-mille-piazze-per-la-festa-dei-nonni/
Sursa foto: http://ilmediano.com/anche-a-volla-la-campagna-mille-piazze-per-la-festa-dei-nonni/

Ne află m astfel în fața unor alegeri permanente, raționale și emoționale! Și asta nu e ușor deloc!

Dincolo de dificultatea inerentă a rolului de părinte, cred că generația noastră se confruntă cu o presiune specifică dată de oscilația aceasta între vechi și nou!

Da, este greu să faci alegeri ca adult când ai crescut fără să ai această experiență, sub deviza : “faci așa pentru că așa spun eu”!

Da, este greu să accepți furia și agresivitatea copilului tău când propriile tale emoții de acest fel au fost anulate și auzeai doar: “ce motive ai tu să te enervezi!” sau”dacă mai lovești ești rău/rea “!

Da, este dificil să pui limite cu blândețe când tot ce auzeai tu în copilărie era “mă faci de rușine dacă nu te oprești” sau “dacă faci aia nu te mai iubesc”!

Cred însă cu tărie că resursa noastră cea mai de preț este faptul că suntem niște părinți conștienți! Că pe acest drum al creșterii ghemotocilor noștri învățăm despre noi și despre ei, că învățam să punem în balanță și să luăm decizii! Că învățăm să fim atenți la emoțiile și nevoile noastre, precum și la ale lor ! Că învățăm să ne recunoaștem și să ne acceptăm greșelile, dar învățăm și să le corectăm!

Și da, cred că acest proces atât de dificil pentru noi nu are cum să nu aducă beneficii pentru copiii noștri și pentru relația noastră cu ei! Nu suntem părinții noștri, dar nici nu suntem părinții din cărți! Suntem însă acei părinți atenți la noi înșine și la copiii noștri, pregătiți să greșim și să reparăm, pregătiți să înțelegem și să acceptăm! Iar acest model sper să fie pentru copiii noștri unul care să le călăuzească viața și să le ușureze, pe cât posibil, viața lor ca părinți!

 

Nicoleta,

Ghemotoc specialist

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *