Sunt model!

Iată că a trecut și a treia ediție #weekenddeparenting, unde am vorbit mult despre cum învață cei mici anumite comportamente (mai mult sau mai puțin dezirabile pentru noi) sau cum învață să-și gestioneze emoțiile. Concluziile au fost de fiecare dată că noi, ca și părinți, suntem primele lor modele și de aici importanța lucrului cu noi în a deveni ceea ce dorim să dezvoltăm la ei. Astfel, mi-am dat seama că nu am scris nici un articol pe această temă – învățarea prin modelare/ model și am simțit nevoia să remediem această situație :). Continue reading

De ziua ta mămico…

Poate că ieri, de ziua mamei, ai primit o floare de la ghemotocul tău, poate o felicitare, un desen sau ceva construit de el/ea. Poate nu ai primit nimic. Sau poate ai primit în dar o criză de furie, un moment de nemulțumire, încă un perete din casă pictat, mâncarea vărsată în mijlocul casei și știu că lista poate continua!

cadou ziua mamei
Cu toate astea știu, chiar și ieri, te-ai întrebat dacă ai făcut totul bine pentru puiul tău: dacă i-ai oferit toată atenția și grija ta, dacă ai simțit și ai înțeles ce nevoi are, dacă i-ai gătit cea mai sănătoasă mâncare, dacă i-ai oferit activitățile care să îl ajute să se dezvolte sănătos fizic și emoțional?
Și mai știu că, de multe ori, îți este greu să crezi în tine, îți este dificil să mai reziști încă o oră fără somn, să mai joci un joc sau să mai citești pentru a sută oară aceeași poveste! Continue reading

Catharsis-ul de la bebeluș la adult

Sigur ați auzit până acum că bebelușii, copiii mici acumulează foarte multe frustrări în timpul zilei și de aceea încep să plângă, să aibe tantrum-uri, să fie mârâiți. Diferența între adulți și copii este durata cu care reușim să stăm cu aceste frustrări în interiorul nostru. Copiii mici nu au capacitatea să se abțină prea mult timp, să le țină pentru ei, să le amâne. Atunci când paharul lor s-a umplut (un pahar mic de altfel), ei dau drumul emoțiilor în lume și le lasă să existe. Paharul este gol, ei sunt eliberați și o iau de la capăt. Continue reading

Cum putem folosi emoțiile în interesul nostru?

Simțim nenumărate emoții zi de zi, în relație cu noi înșine, în relație cu ceilalți, în relație cu copiii noștri. Desigur că unele sunt placute și ne dau o stare de bine, iar altele sunt neplăcute și nu ne este foarte confortabilă prezența lor. Pe acestea din urmă, de fapt, de multe ori le ignorăm și le băgam bine sub preș, alteori ne lăsăm copleșiți de ele.
Oricum ar fi pare că nu prea reușim să le folosim în vreun fel, ci mai degrabă trecem de la o emoție la alta și de la o zi la alta în speranța că poate or să treacă, poate nu le mai simțim și poate așa le vom face loc doar celor plăcute.
Totuși, cercetările arată că ne putem folosi emoțiile pentru a afla mai multe despre modul în care funcționam, despre valorile noastre și pentru a ne crește reziliența emoțională (capacitatea de a face față situațiilor dificile, stresante).
Iată mai jos un exercițiu pe care îl putem parcurge pentru a beneficia cât mai mult de ceea ce simțim: Continue reading

Weekend de parenting: 18-19 martie 2017

afis mar 2017 sponsori

18-19 martie 2017- Un weekend de parenting cu Eu, părinte ghemotoc

Seminarii de parenting gândite ca un kit de bună creștere părintească pentru primii ani cu ghemotocul tău!

În perioada 18-19 martie, la Kindi Center (str. Delea Veche, nr.35), va avea loc a treia ediție a evenimentului Weekend de parenting organizat de Eu, părinte ghemotoc. Seminariile vor fi susținute de către Ioana Agachi și Nicoleta Căpraru, psihoterapeuți centrați pe persoană, cu o experiență de peste 10 ani în spate și mai mult de 50 ateliere de parenting realizate. Continue reading

Un pic de blândețe

Acest articol este un dar pentru proaspetele mămici. Un fel de oază care poate îți va aduce un moment de liniște sau încurajare atunci când te simți pierdută în rolul de mamă sau între diferite roluri. Este un pansament pentru vinovăție și o portiță către auto-acceptare. Poate te ajută că vine din partea unui psihoterapeut sau din partea unei mame, sau din partea unui necunoscut.

Încă îmi amintesc cum se prezenta lumea mea interioară la primul copil: multe emoții intense și contradictorii, așteptări departe de a fi împlinite, oboseală fizică, oboseală psihică, nevoi ce păreau greu de satisfăcut, o lume schimbată în care regulile nu le percepeam și nu le înțelegeam, presiune interioară, presiune exterioară, momente de împlinire intercalate cu momente de zbatere. Câteodată nu mai știam ce este normal și ce ar trebui să mă îngrijoreze la mine. Ceea ce mă ținea la suprafață era gândul că sunt doar perioade și vor trece. Continue reading