Ma joc si invat despre cine?

De cele mai multe ori, atunci cand suntem in rolul de parinti ne concentram si urmarim dezvoltarea ghemotocului: incepand cu achizitiile motorii – poate sa stea in fundulet, a facut primii pasi singurel si continuand cu dezvoltarea limbajului si socializare: a spus mama sau tata, interactioneaza cu alti copii.

Si ne jucam cu ei si mergem la ateliere jucause, suntem preocupati sa le gasim prieteni, construim eventual playgroup-uri, cautam contexte in care ei sa se dezvolte, sa invete si îi observăm, îi evaluăm, ne entuziasmam cand pare ca au progresat, ne enervam cand nu au chef de invatare. Dar noi, unde suntem in tot acest demers? Suntem observatori? Suntem parteneri de joaca? Noi invatam?

Ne informam, citim carti de specialitate si peste tot ni se atrage atentia ca daca vrei sa iti dezvolti puiul si vrei sa construiesti o relatie cu el, trebuie sa te joci, jocul fiind limbajul comun. Si trecem la joaca, nu-i asa?

Dar, daca atunci cand te joci ai fi putin atent la tine, la ce simti, la cum esti tu cand te joci, cum interationezi tu cu cel mic ca si cum ai fi propriul tau observator. Ce ai invata despre tine? Cum te dezvolti tu cand te joci? Ce afli despre tine?

Copilul este o oglinda a parintilor sai (probabil ca ai citit undeva si despre asta). Este o oglinda foarte clara, neinfluentata inca de norme, de politete. Cu cat copilul este mai mic, cu atat mai clara este oglinda ta, ca parinte al lui. Cand Zina se joaca vorbind la telefon o surprind adesea gesticuland amplu si modelandu-si vocea in fel si chip. Cand Liviu a inceput si el acest tip joc bolboroseste expresiv ceva in limba lui cu foarte mare rapiditate. Oare asa vorbesc si eu la telefon? :).

Voi ce ati invatat despre voi din oglinzile jucause pe care vi le arata cei mici?

*sursa foto: http://www.momtastic.com

 

Ioana, ghemotoc specialist

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *