Lacrimi de bebeluș

Una din principalele activități ale bebelușului, după cum bine se știe este PLÂNSUL. De cele mai multe ori apare încă din primele secunde de la naștere, iar dacă atunci suntem fericiți că îl auzim plângând, ulterior percepția noastră se schimbă. Devine din ce în ce mai greu să stăm cu ghemotocul care plânge și trecem la acțiune: orice doar să nu mai cadă acele lacrimi pe obrăjorii lui. Dar, oare care este povestea lor?

Lacrimile întotdeauna aduc cu sine un mesaj. Pentru un bebeluș care încă nu știe să se exprime verbal, lacrimile sunt cuvintele lui pentru a ne transmite nevoile pe care le are.

Lacrimile aduc cu sine eliberare. Un bebeluș acumulează multe frustrări venite pe de o parte din lipsa oricărui control, pe de altă parte din limitările fizice pe care le are.

Lacrimile construiesc, apropie relațiile. A fi lângă un bebeluș atunci când plânge îi transmite acestuia încredere în persoana de atașament, securitate și iubire.

Este drept că la începutul relației suntem confuzi, un pic speriați de aceste mesaje și le găsim mai enigmatice decât codul morse. Cu timpul, însă ceva straniu se întâmplă și începem să deosebim o lacrimă de alta, răspunzând prompt la nevoile fiecăreia dintre ele. Cu toate acestea un disconfort există atunci când le vedem sau le auzim.

De ce ne dorim ca bebelușii să nu mai plângă?

  • Poate pentru că trezește în noi frică,
  • Poate pentru  că simțim neputință,
  • Poate pentru că ne imaginăm că suferă,
  • Poate pentru că nu știm cum să reacționăm la plâns,
  • Sau poate plânsul a devenit un fel de inamic în lumea noastră interioară, care de multă vreme nu a mai ieșit la iveală.

Îți mai amintești ce bine este să plângi? Să plângi cu sughițuri și cineva să fie acolo lângă tine, să te țină în brațe, să te mângâie și să nu îți oprească lacrimile?

Ioana

Ghemotoc specialist

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *