Frică de ghemotoc

Frica este o emoție primară, înrădăcinată în structurile cele mai vechi ale creierului și prin urmare, la bebelușii noștri este una dintre primele emoții care apare. Copiii mici pot avea foarte multe frici: frica de zgomote puternice, de apă, de întuneric, de despărțire, de persoanele necunoscute, de animale. De asemenea, aceste frici sunt fluctuante, instabile, apar și dispar fără un tipar anume.

Dacă la început ar putea să ni se pară chiar ușor amuzantă reacția bebelușului la ceea ce el evaluează ca fiind Imagini pentru bebe miedonecunoscut și periculos, la un moment dat pot să apară întrebări legate de cât de normale sunt aceste frici, mai ales atunci când ele împiedică desfășurarea anumitor activități. Se spune că cine neagă cu totul frica, de fapt îi este atât de teamă de frica sa încât alege să nu o simtă. Cu toții simțim frica, modul în care gestionăm este diferit. Frica este o emoție importantă, care are un rol important în structura noastră: are grijă de noi, activează instinctul de conservare și ne ajută să evaluăm riscurile. Copiii mici nu știu cum să o gestioneze, dar sunt autentici și folosesc metoda cea mai simplă și eficientă – o exprimă natural, așa cum este ea, fără să o distorsioneze, să o nege și cer ajutorul nostru.

De multe ori auzim expresii de genul: Nu are de ce să-ți fie frică, Nu este nimic. Deși le exprimăm cu scopul ca ghemotocul să depășească frica respectivă, efectul lor este contrar. Practic, copilul învață că frica sa nu este acceptată și că ar trebui să o țină pentru el, deci să o reprime sau nege.

Există frici sănătoase, există frici disproporționate, oricare ar fi orice frică trebuie respectată și înțeleasă pentru ca cel mic să primească cadrul de siguranță din care i-a naștere curajul necesar pentru a o depăși. O anumită doză de frică este chiar amuzantă și incitantă pentru ghemotoci. De exemplu, celebrul joc Cucu Bau. Jocurile sunt chiar ele o sursă foarte bună de a experimenta frica, de a se familiariza cu ea, de a o cunoaște mai bine și mai ales de a încerca să o conțină sau chiar gestioneze.

Câteodată se întâmplă ca propriile noastre temeri să-și pună amprenta asupra ghemotocului, fie agitându-l, fie intensificând propria lui frică. Despre fricile noastre de părinți și ce putem face cu ele am mai scris aici.  Important este să fim mereu în contact cu noi și emoțiile noastre. Putem să reflectăm puțin la frică și să răspundem la următoarele întrebări:

Ce relație am eu cu frica mea și cum influențează atitudinea mea față de frica ghemotocului?

Cum mă simt sau ce trezește în mine frica celui mic?

 

Ioana

Ghemotoc specialist

Despre jocuri și povești legat de frică, vă aștept cu mare drag la atelierele De-a emoțiile. Mai multe informații găsiți aici!