Danseaza, Zina, danseaza!

Cred ca era in jurul varstei de un an, statea in picioare si se tinea de un sertar de la bucatarie explorand cu privirea ce se mai afla la indemana! Pe fundal se auzea radioul, o muzica pe care nu pot spune ca o apreciam in vreun fel. Eu frunzaream prin jur, probabil vroiam sa pregatesc ceva de mancare. Si, la un moment dat o vad cu coada ochiului, concentrata, usor incruntata, flexa piciorusele pe un ritm, si dadea din maini oarecum haotic la prima vedere. Dansa! Deja ce ascultam mi se parea cea mai frumoasa armonie. Ma duc fericita spre ea, dar ea se opreste. Si asa a tot continuat, sa ma uit la ea doar cu coada ochiului sau sa privesc de departe cum vrea sa prinda ritmul. O luna mai tarziu imi permitea sa stau langa ea cand danseaza, pesemne ca exersase destul cat sa fie multumita :).

Dansul, muzica, ritmul pare ca este ceea ce ii face placere, ceea ce a experimentat spontan si continua sa experimenteze cand se iveste ocazia. Si, daca mi-a aratat una din placerile ei, atunci am simtit ca este rolul meu sa caut/ sa-i ofer astfel de ocazii in care poate sa se dezvolte in ritmul si directia ei. Nu stiu cat va dura si nici nu conteaza, ma bucur sa o pot incuraja si sa-i fiu alaturi in una din primele sale pasiuni si atat.

Fiecare bebelus/ copil la un moment dat ne arata intr-o forma mai mult sau mai putin explicita o bucatica din placerile si abilitatile lui, fiind unul dintre cele mai frumoase momente la care am putea  lua parte. In acelasi timp este nevoie de cateva conditii prielnice ca acest lucru sa aiba loc: pe de o parte ar trebui sa exista o minima stimulare pentru a explora si a descoperi o placere, ar trebui sa existe timp si ar mai trebui sa existe si spirit de observatie.

Voi ce pasiuni ati observat la copiii vostri?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *