Când mama este furioasă

Se mai întâmplă. Bine, se întâmplă destul de des. Mai mult decât atât, pare că de când au apărut copiii ne putem regăsi în două situații (ar fi mai multe, dar hai să generalizăm un pic):

Situația A: Înainte de copil – o fire calmă, momente de enervare rare și foarte rare. După apariția copilului, toleranța la frustrare scade, momente din ce în ce mai dese de enervare, câteodată chiar furie.Imagini pentru anger mother

Situația B: Înainte de copil – fire energică, vulcanică, treceri rapide de la entuziasm la furie și alte stări. După apariția copilului – nemulțumire, greu de gestionat și înfrânat țipetele, apar un fel de tantrumuri de adulți care pleacă de la aparent nimic.

Urmează o întrebare absolut îndreptățită: Ce s-a întâmplat cu mine de am devenit atât de irascibilă? Și apoi urmează o pleiadă de întrebări, care culminează cu o concluzie dureroasă: Nu sunt o mamă suficient de bună pentru copilul meu! Și de aici apare vinovăția și presiunea de a fi mai bună, (mai) perfectă.

De fapt, de unde vin toți acești nervi după apariția unui copil? Sunt mai mulți factori care ar putea duce acolo, dar în acest articol mă voi referi la cei mai generali sau comuni în cazul mămicilor cu care am tot interacționat de-a lungul vremii.

  • Oboseală – nu orice fel de oboseală, ci mai degrabă una cronică din care pare că nu mai ieșim. Atunci când suntem epuizați și gradul nostru de toleranță la frustrare scade și prin urmare ne enervăm mai repede;
  • Timpul cu sine – după apariția ghemotocul, timpul cu și pentru sine devine inexistent. Dacă rezistam eroic primul an de zile, după această perioadă celelalte roluri și nevoi ale noastre încep să urle, să se zbată. Nesatisfăcute, ele duc la frustrare, iar frustrarea la nervi.Imagini pentru anger mother
  • Provocări personale – ghemotocul acesta al nostru are un talent straniu de a apăsa butoanele noastre delicate, care dau drumul la mulți nervi și iritabilitate. De unde știe el să ne provoace, încă nu este clar, dar cu siguranță se pricep sau poate este cumva un bonus de a ne dezvolta personal când ajungem mămici;

În logica narațiunii, următoarea întrebare este: Ce facem? Și aici, aș lua mai întâi de la factorii prezentați mai sus adăugând și un truc sau două ;).

  • Odihnește-te! Și cum să facem acest lucru? Ei bine acceptând ajutorul celor din jur sau implicându-i în creșterea celui mic. Cu alte cuvinte sunt momente în care trebuie să cerem ajutor.
  • Petrece un timp făcând ceea ce îți place. Dacă te și relaxează, atunci se leagă bine și de odihna menționată mai sus. Nu trebuie să dureze foarte mult – undeva la 10-15 minute pe zi sau o oră legată pe săptămână. Ideal este să existe.
  • Începe un proces psihoterapeutic. Dacă furia ta este foarte mare și este strânsă de multă vreme acolo, poate chiar de când erai mică – atunci este nevoie de un ajutor specializat.
  • Nu lăsa frustrările să se acumuleze. Exprimă-ți deschis emoțiile, nevoile și nemulțumirile, fără întârziere. Cu cât le strângi mai mult pentru tine, cu atât explozia va fi mai violentă.
  • Ia-ți un timeout. Atunci când furia ta este atât de mare încât simți că nu mai ai control – FUGI din fața ghemotocului tău. Izolează-te într-o cameră și încearcă să te domolești – vezi idei și aici. Decât o palmă sau un țipăt asurzitor, mai bine câteva minute de singurătate.

Concluzia mea? Soluția este să avem grijă de noi pe toate planurile, iar atunci și ghemotocul nostru va beneficia de cea mai bună versiune a noastră.

Vă aștept cu drag să investiți în voi și în furia voastră, să vă împrieteniți cu ea în cadrul grupului psihoterapeutic: Eu & Furia mea. Mai multe detalii găsiți aici: http://www.ioanaagachi.ro/furiosii-grup-psihoterapeutic/

Ioana, Ghemotoc specialist

 

 

One thought on “Când mama este furioasă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *