Bunicii si rolul lor in dezvoltarea ghemotocilor

Foarte des în cabinet aud întrebări de genul: e bine să îmi las copilul cu bunicii? Ei nu fac lucrurile ca noi, cum o să îl afecteze pe ghemotoc faptul că o să îi spună să nu mai plângă, că nu îi pun nici o limită, că fac doar ce vrea el, că îl răsfață? Și acestea sunt doar câteva dintre frământări. Mă gândesc că pentru noi, părinții de azi, această preocupare este cu atât mai intensă cu cât cei mai mulți dintre noi am fost crescuți de bunici. Aceștia au avut o influență majoră asupra noastră și atunci e firesc să ne punem astfel de întrebări. Pe de altă parte, la nivel global tendința este către familia nucleară (părinți+copil/copii), iar ajutorul părinților vine mai degrabă de la bonă/creșă/grădiniță. În același timp bunicii de acum nu se mai aliniază imaginii din povești: o bătrânică cu par alb și coc și un bătrânel cu barbă albă și baston. În prezent această imagine este potrivită mai degrabă străbunicilor. Un alt factor important este că de multe ori bunicii se află la distanțe considerabile față de nepotii lor ceea ce îngreunează interacțiunea.

Astfel, în acest context, haideți să vedem care este rolul bunicilor în viață ghemotocilor și cum le afectează această relație dezvoltarea emoțională a celor mici. Primul lucru pe care este important să îl clarificăm este că influențabunicilor poate fi directă sau indirectă.

Cea directă se referă la relația unu-la-unu dintre bunici și copii, la timpul petrecut împreună și la activitățile desfășurate. Iar existența unei astfel de relații are următoarele efecte pentru cei mici:

Bunicii asigura continuitatea și legătura cu rădăcinile și valorile familiei- ei sunt cei care le povestesc ghemotocilor că și părinții lor au fost mici și au în tolba cele mai frumoase povești despre trecut, istorie și cum erau lucrurile pe vremuri. Sunt cei care le insuflă tradiții și obiceiuri, care le oferă celor mici sentimentul de apartenența și siguranță

Tot ei sunt cei care, da, îi răsfață, căci rolul lor le permite acum să facă asta fără presiunea disciplinei și a limitelor pe care și ei le aveau când ne-au crescut pe noi. Acum își permit să le facă nepoților toate poftele, căci de disciplina lor ne ocupăm noi. Ce înseamnă asta pentru ghemotoci? Înseamnă că au parte de acea relație în care se simt liberi și iubiți, în care totul se poate și în care prind încredere și aripi. Studiile au arătat că bunicii se transformă adesea în confidentii nepoților când aceștia ajung la pubertate și adolescență.

Bunicii le oferă acum nepoților ceea ce nu au putut să ne ofere nouă când eram copii : timp și răbdare. Căci acum nu mai sunt preocupați să educe și să disciplineze, nu mai au presiunea serviciului, a asigurării traiului. De cele mai multe ori bunicul și bunica pot citi povestea iar și iar fără nici o urmă de plictiseală sau iritare, pot face ceai și biscuiți în orice moment al zilei, fiind total disponibili pentru nepoțîi lor atunci când sunt împreună.

Studiile au arătat că existența acestei relații nepoți-bunici este una extrem de benefică pe termen lung pentru ambele părți. La copii s-a constatat o mai bună exprimare emoțională, sociabilitate crescută, relații mai apropiate cu prietenii și, nu în ultimul rând, un risc scăzut pentru dezvoltarea depresiei la vârstă adultă. De asemenea la bunici s-a înregistrat o probabilitate mai mică de a dezvolta depresie, căci cei mici nu doar că îi țin conectați, dar le și oferă un sens pentru viața lor.

Influență indirectă se referă la faptul că ne-au transmis un model de a fi părinte, pe care l-am preluat conștient și inconștient, și pe care îl manifestăm în relație cu copiii noștri. De aici pot apărea de fapt și multe dintre frământările și fricile noastre. Dacă relația cu părinții noștri este plină de regrete și reproșuri, dacă am ales conștient să ne creștem copiii foarte diferit tocmai pentru a nu face aceleași greșeli, atunci cu siguranță vom avea dubii și întrebări legat de cât și cum să îi lăsăm pe ghemotoci să petreacă timp cu bunicii.

În funcție de relația pe care am avut-o sau o avem cu părintii noștri putem decide cât și cum vor face parte din viața copiilor noștri. Este însă bine să conștientizăm că relația lor cu nepoțiiva fi diferită, la fel ca și modul în care buncii îi vor influența pe nepoți. Iată câteva motive:

  • de cele mai multe ori a fi alături de nepoți este șansa de care bunicii se bucură pentru a repara sau a nu repeta greșelile pe care le-au făcut cu noi, fie că recunosc sau nu asta,  ceea ce presupune din start că există alte premize pentru această relație nouă și unică;
  • disciplina și educația le aparține bunicilor doar dacă aceștia petrec mai mult timp decât noi cu copiii și dacă noi, ca părinți, acceptăm asta. Altfel spus, chiar dacă ghemotocul petrece un weekend sau vacanta cu bunicii și i s-au făcut toate poftele, nu este ceva ce îl va influența fundamental pe termen lung. Mai mult decât atât copilul face această diferența la nivel emoțional și se adaptează celor două relații.
  • discutați cu bunicii și fiți foarte clari legat de lucrurile care sunt importante pentru voi, ca părinți, în creșterea copilului. De exemplu, nu are voie să mănânce zahăr, nu suntem de acord să îi opriți plansul, are voie să exploreze, etc. Dacă ambele părți sunt informate, dacă discutați deschis despre principiile voastre, șansele sunt mai mici să existe neînțelegeri.

La final va propun să va gândiți la relația pe care voi ați avut-o cu bunicii voștri, ce a însemnat pentru voi și ce fel de relație v-ați dori să aibă copiii voștri cu bunicii lor?

Mai multe despre emotii si relatii vom descoperi impreuna la Weekend de parenting pe 17-18 martie!

 

Nicoleta,

Ghemotoc specialist