3 temeri de părinte

#anxiety #illustration by maddenillustration

Am mai scris despre acest subiect aici și pare că mă atrage așa de tare frica, încât mai scriu un pic despre ea. Mă gândeam zilele acestea că și fricile noastre pot fi de mai multe feluri: frici vechi sau noi, frici superficiale sau frici mai profunde, frici care blochează, frici care ne activează. Temerile noastre sunt contagioase și se transmit mai departe copiiilor noștri, mai ales că aceștia încă nu au dezvoltat mecanisme de gestionare a emoțiilor. Fiind ca un burete, care absorb toate informațiile din jur, ghemotocii preiau și stările noastre emoționale, fără să le filtreze sau evalueze în vreun fel.

Atenția mi-a căzut pe următoarele trei tipuri de frici, deoarece ele sunt mai puțin evidente sau transparente în relația cu cel mic. De multe ori, nici noi ca adulți nu suntem conștienți de ele sau efectul pe care îl au în relația părinte copil:

Teama de a traumatiza copilul – Această teamă, din ceea ce mi-am dat seama până acum poate veni din două surse. Prima se refera la propriile traume pe care le-am trăit noi în copilărie și care ne-au marcat atât de puternic încât ne-am promis că noi niciodată nu… Cea de-a doua sursă este standardul și presiunea socială legată de stilul de parenting, în care ne simțim evaluați cu lupa la orice pas. Cum se traduce această teamă:

  • Trecem de la o atitudine la alta, fie suntem foarte permisivi, fie foarte autoritari;
  • Încercăm o multitudine de  tehnici de parenting, chiar dacă ele se potrivesc sau nu copilului nostru;
  • Ne evaluăm în general negativ sau supradimensionăm greșelile pe care le facem în relație;
  • Simțim multă vinovăție de fiecare dată când ne întâlnim cu o limită proprie, de exemplu lipsa de răbdare după ce am explicat și a douăzecea oară regula pe care vrem să o implementăm;
  • Frustrare legată de faptul că nu suntem perfecți.

Teama că ghemotocul va moșteni diferite părți negative de la noi: O sursă importantă a acestei temeri este relația pe care o avem cu propria persoană și modul în care ne privim – adică imaginea de sine. Cu cât auto-acceptarea pozitivă necondiționată este mai mică, cu atât această teamă este mai intensă. Teama de a vedea în copilul nostru aspectele pe care le respingem la noi ne poate conduce la următoarele comportamente:

  • Respingerea exagerată a ghemotocului când vedem aspectele negative în care semănăm;
  • Retragerea iubirii sau acceptării în funcție de aspectele care ne plac sau nu;
  • Sentimente de vinovăție și excese de furie față de propria persoană/ copil;

Teama că ghemotocul nu își va împlini potențialul: Această teamă este legată de performanță și noțiunea de libertate. Ca și în temerile de mai sus trebuie să ne reîntoarcem la cum vede fiecare dintre noi propriul potențial. Teama împlinirii potențialului este cu atât mai intensă cu cât există regrete în noi legate de alegerile pe care le-am făcut și simțim că am pierdut șansele în a ne împlini propriul potențial. Frica de a pierde o experiențe poate fi considerată soră apropiată cu această teamă. Cum apare ea în relația părinte copil:

  • Avem tendința de a umple programul ghemotocului cu foarte multe activități, ateliere;
  • Punem presiune pe copil să încerce cât mai multe lucruri, chiar dacă este sau nu interesat;
  • Enervare, iritare. dezamăgire atunci când îl observăm pe cel mic ca fiind pasiv, dezinteresat sau pur și simplu observăm că îi este lene;
  • Punem accent pe evaluările pe care le primește sau chiar căutăm programe care să îi evalueze potențialul;
  • Tindem să nu avem încredere în tendința naturală a copilului de a se dezvolta.

Este natural să simțim teamă și să ne dorim ce este cel mai bun pentru copilul nostru. Aceste temeri devin o problemă atunci când ajung la o intensitate foarte mare și pun presiune pe relația părinte-copil. Important este să fim atenți la comportamentele și emoțiile noastre, conștientizând efectele lor asupra dezvoltării ghemotocului.

Despre toate acestea vom vorbi pe 27-28 octombrie la Weekend cu Eu, parinte ghemotoc. Vom identifica efectele anxietăților noastre asupra copilului și din ce punct în colo ele cauzează o traumă.

Cu drag,

Ioana

sursa foto: https://www.instagram.com/p/8u1BFSNXUq/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *