Cresc cu tine

Ca psihoterapeut, as putea spune ca este o obisnuinta pentru mine sa imi pun intrebari, sa fiu atenta la ceea ce se intampla in interiorul meu, sa reflectez –  putem spune un fel de defect profesional :). Cu toate acestea, din momentul in care am devenit mama, am simtit cum interiorul meu este provocat, ca o noua avalansa de intrebari/ preocupari, emotii au (re)aparut la suprafata.Imagini pentru growing together

Mi se intampla des, ca in discutiile pe care le am cu proaspetele mamici sa simt acest iz de provocare interioara pe care ghemotocul a adus-o in viata lor. Pentru moment este multa grija legata de a performa in acest rol – de la oare voi fi o mama buna, oare ma comport cum trebuie, pana la este normal ceea ce simt in relatie cu copilul. Totodata, aparitia ghemotocului ne pune in contact cu trecutul, cu modul in care am fost noi crescuti si mai ales ne pune in contact cu relatia pe care o avem cu parintii nostri. Fara sa ne dam seama incepe un proces de evaluare a calitatii acesteia, care poate aduce cu sine fie o directie, un model de urmat in relatia cu proprii copii, fie aduce nemultumire, tristete, durere si ne impinge spre o repozitionare in relatia cu parintii nostri.

Este uimitor cum o fiinta atat de mica, care este dependenta de noi, ne provoaca la crestere, la dezvoltare personala. Ne pune in contact cu diferite parti din noi, pe care pana la momentul respectiv nu prea le-am bagat in seama sau poate le-am ascuns sub un covor colorat.

Nu este usor sa vedem toate insulele interioare pe care ghemotocul le lumineaza. Uneori ne putem simti ca intr-o criza existentiala, care necesita o deschidere si un efort emotional din partea noastra, dar si suport, empatie din exterior pentru a o depasi.  Pe de alta parte, tot din relatia cu ghemotocul nostru ne gasim sau ne luam motivatia si curajul de a creste, de a fi mai buni, de a ne depasi limitele.

A fi mama este o experienta de crestere personala, de maturizare emotionala pentru care putem sa le multumim ghemotocilor nostri.

Ioana, ghemotoc specialist

 

 

Ce facem cand o dam in bara?

Ne straduim in fiecare zi sa fim parinti mai buni: sa ne conectam, sa oferim timp, sa oferim suport emotional, sa le fim alaturi la joaca, sa le organizam activitati, sa ii pupam, sa ii imbratisam, sa fim acolo!

Sunt insa momente cand, vrand-nevrand, ne ajunge din urma oboseala, suntem deconectati, ne este dificil sa ne impartim intre copii, jobul ne ocupa mai mult timpul fizic, cat si disponibilitatea emotionala si alte asemenea situatii inevitabile de viata.

cand-o-dam-in-bara

Sursa foto: http://dailyfeed.co.in/why-its-tough-being-a-parent

 

Si atunci, ghemotocul nostru simte si reactioneaza in consecinta: ne solicita mai mult, isi cere dreptul la umplerea paharului. Cateodata insa (sau sa zicem, de cele mai multe ori 🙂 ) aceste cereri nu vin direct, ci se manifesta subtil: este morocanos, dificil de multumit, crizele de furie se indesesc si parca, tot ce simtitm, e ca el, ghemotocul nu vrea altceva decat sa ne faca viata si mai grea. Si, tocmai acum, cand noi nu mai putem si avem atatea pe cap!

Ne simitim depasiti de situatie si adesea coplesiti! In astfel de momente, cand ghemotocul nostru trece printr-o perioada dificila, putem sa intoarcem si catre noi lupa si sa parcurgem cativa pasi:

Fii sincer cu tine– acorda-ti un moment in care sa te conectezi la tine si sa te intrebi: eu cum sunt acum? pot sa ofer, am disponibilitate? cererile lui sunt exagerate in general sau sunt exagerate pentru mine, dat fiind contextul in care ma aflu? A fi in contact cu ceea ce simti si a recunoaste sincer, in fata ta, ca poate nu esti in cea mai buna forma, poate sa diminueze presiunea.

Accepta– da, nu sunt perfecta. Sunt om si am si eu zile proaste. Zile in care pot da mai mult si zile in care si paharul meu e gol. A accepta si partea asta din tine lasa loc si spatiu pentru a te reincarca si a-ti reactiva resursele.

Vorbeste cu cineva– sa stii ca esti ascultat si inteles, ca nu esti singur este ca un balsam pentru suflet in astfel de momente. A impartasi ceea ce simti, nu numai ca te elibereaza, dar iti si da energia si puterea sa te ridici si sa depasesti perioada dificila.

Recunoaste in fata copilului– autenticitatea este esenta unei comunicari deschise si a unei relatii sanatoase. A spune ceea ce simti, mai ales atunci cand nu sunt cele mai bune momente ale tale, cand nu sunt cele mai dragi emotii de impartasit e cu atat mai dificil. Insa este o baza pentru o intalnire autentica cu ghemotocul tau si ofera un model de relatie. Asa ii arati ca orice poate fi comunicat si ca sunteti acolo unul pentru celalalt indiferent de situatie. Exemplu pe care, cel mai probabil, cel mic il va urma!

Voi aveti astfel de momente? Ce faceti cand lucrurile nu merg “ca pe roze” ?

 

Nicoleta

Ghemotoc specialist

Frică de ghemotoc

Frica este o emoție primară, înrădăcinată în structurile cele mai vechi ale creierului și prin urmare, la bebelușii noștri este una dintre primele emoții care apare. Copiii mici pot avea foarte multe frici: frica de zgomote puternice, de apă, de întuneric, de despărțire, de persoanele necunoscute, de animale. De asemenea, aceste frici sunt fluctuante, instabile, apar și dispar fără un tipar anume.

Dacă la început ar putea să ni se pară chiar ușor amuzantă reacția bebelușului la ceea ce el evaluează ca fiind Imagini pentru bebe miedonecunoscut și periculos, la un moment dat pot să apară întrebări legate de cât de normale sunt aceste frici, mai ales atunci când ele împiedică desfășurarea anumitor activități. Se spune că cine neagă cu totul frica, de fapt îi este atât de teamă de frica sa încât alege să nu o simtă. Cu toții simțim frica, modul în care gestionăm este diferit. Frica este o emoție importantă, care are un rol important în structura noastră: are grijă de noi, activează instinctul de conservare și ne ajută să evaluăm riscurile. Copiii mici nu știu cum să o gestioneze, dar sunt autentici și folosesc metoda cea mai simplă și eficientă – o exprimă natural, așa cum este ea, fără să o distorsioneze, să o nege și cer ajutorul nostru.

De multe ori auzim expresii de genul: Nu are de ce să-ți fie frică, Nu este nimic. Deși le exprimăm cu scopul ca ghemotocul să depășească frica respectivă, efectul lor este contrar. Practic, copilul învață că frica sa nu este acceptată și că ar trebui să o țină pentru el, deci să o reprime sau nege.

Există frici sănătoase, există frici disproporționate, oricare ar fi orice frică trebuie respectată și înțeleasă pentru ca cel mic să primească cadrul de siguranță din care i-a naștere curajul necesar pentru a o depăși. O anumită doză de frică este chiar amuzantă și incitantă pentru ghemotoci. De exemplu, celebrul joc Cucu Bau. Jocurile sunt chiar ele o sursă foarte bună de a experimenta frica, de a se familiariza cu ea, de a o cunoaște mai bine și mai ales de a încerca să o conțină sau chiar gestioneze.

Câteodată se întâmplă ca propriile noastre temeri să-și pună amprenta asupra ghemotocului, fie agitându-l, fie intensificând propria lui frică. Despre fricile noastre de părinți și ce putem face cu ele am mai scris aici.  Important este să fim mereu în contact cu noi și emoțiile noastre. Putem să reflectăm puțin la frică și să răspundem la următoarele întrebări:

Ce relație am eu cu frica mea și cum influențează atitudinea mea față de frica ghemotocului?

Cum mă simt sau ce trezește în mine frica celui mic?

 

Ioana

Ghemotoc specialist

Despre jocuri și povești legat de frică, vă aștept cu mare drag la atelierele De-a emoțiile. Mai multe informații găsiți aici!