Pregătește-te de grădi! – sesiuni de consiliere parentală

În ultima vreme am observat în jur o efervescență legată de începerea grădiniței și mai ales de a face acest proces cât separation anxiety age-by-age: how to ease separation anxiety in babies, toddlers, and preschoolers: mai blând pentru cel mic. Există multă teamă, confuzie, îngrijorare, vinovăție, preocupare legată de acest proces. Ca și părinți, ne sperie gândul de a ne lăsa ghemotocul pe mâna unor instituții, unor necunoscuți, care vor forma ulterior modele în dezvoltarea sa. Mulți dintre noi avem imaginea aceea în minte a copiilor plângând în hohote dimineața, urlând din tot corpul că vor acasă alături de părinții săi. Și ne speriem și ne întrebăm. Se poate și altfel? Este normal? Oare nu îl traumatizez? Oare cum să fac acest proces cât mai lin și puțin dureros?

Tocmai la aceste întrebări dorim să vă răspundem și chiar mai mult decât atât vă invităm să construim împreună un plan blând de adaptare la grădiniță prin intermediul ședințelor de consiliere parentală: Pregătește-te de grădi!

Ce se întâmplă într-o ședință de consiliere parentală: Pregătește-te de grădi!: Continue reading

Parentingul zilelor noastre- de ce este atât de greu uneori?

Cu siguranță preocuparea legată de modul în care ne îndeplinim rolul de părinte este în creștere, precum și numărul întrebărilor referitoare la cât de bine ne descurcăm în acest rol! Experiența îmi arată că, deși aparent, trăim într-o perioadă în care accesul la informație este cel mai ridicat, în care avem la îndemână multe și variate instrumente de parenting, trăim în același timp multe sentimente de nesiguranță, neputință și îndoială.

Într-un fel este firesc, pentru că noi, părinții de azi suntem prinși între două extreme. Pe de o parte ne raportăm la un stil autoritar, plin de limitări și constrângeri, pe care l-am trăit și ni l-am însușit ca model inconștient, iar pe de altă parte încercăm, de multe ori forțat și nenatural, să adoptăm stilul actual, dus uneori la extrem și înțeles ca fiind total opus primului, în care nu există nici un fel de limită sau disciplină. Ceea ce ne predispune să fim adesea părinți ambivalenți, care transmit mesaje confuze și care fie se trezesc țipând la copii, fie lasă o libertate totală.

Continue reading

Inamicul parenting-ului blând

Probabil v-ați întrebat deja – de ce nu-mi iese mie toate treaba asta cu parenting-ul blând? Eu cel puțin v-am auzit pe o parte din voi punându-vă această întrebare ;). Încerc și merge pentru câteva zile, poate o săptămână, iar apoi se întâmplă ceva și mă enervez, țip la copil, nu mai am răbdare, încep cu pedepsele și cu repezeala. Pur și simplu nu pot să fiu constant. Simt că nu mai pot, explodez și ce să mai fac și eu un tantrum. Este ceva în neregulă cu mine? Apoi își face loc vinovăția și dacă oricum nu te simțeai bine cu tine, are ea grijă să te simți din ce în ce mai dezamăgit de toată prestația ta ca și părinte. Câteodată este atât de puternică, încât toată încrederea în tine a dispărut într-o clipă și începi să te consideri candidatul ideal la titlul pentru cel mai nepotrivit părinte. Continue reading

De ce ne este dificil să punem limite?

A pune limite este poate una dintre cele mai mari provocări atunci când devenim părinți. Poate pentru că modul în care le setăm este atât de personal și are un impact atât de mare asupra noastră, asupra ghemotocului nostru și asupra relației noastre. Poate că mulți dintre noi ne raportăm, într-un mod firesc de altfel, la propria noastră experiență cu limitele, la modul în care noi le-am resimțit în relația cu părinții noștri. Și, poate, de multe ori simțim că acestea au fost prea multe sau prea stricte.

Și atunci, nu e de mirare că ne frământă atât acest subiect! Fie ne întrebăm dacă am pus prea multe limite sau prea puține, fie ne întrebăm dacă am ales momentul potrivit, fie ne preocupă modul în care le aplicăm și impactul pe care îl au asupra copilului și a relației noastre. Continue reading

Sunt model!

Iată că a trecut și a treia ediție #weekenddeparenting, unde am vorbit mult despre cum învață cei mici anumite comportamente (mai mult sau mai puțin dezirabile pentru noi) sau cum învață să-și gestioneze emoțiile. Concluziile au fost de fiecare dată că noi, ca și părinți, suntem primele lor modele și de aici importanța lucrului cu noi în a deveni ceea ce dorim să dezvoltăm la ei. Astfel, mi-am dat seama că nu am scris nici un articol pe această temă – învățarea prin modelare/ model și am simțit nevoia să remediem această situație :). Continue reading

De ziua ta mămico…

Poate că ieri, de ziua mamei, ai primit o floare de la ghemotocul tău, poate o felicitare, un desen sau ceva construit de el/ea. Poate nu ai primit nimic. Sau poate ai primit în dar o criză de furie, un moment de nemulțumire, încă un perete din casă pictat, mâncarea vărsată în mijlocul casei și știu că lista poate continua!

cadou ziua mamei
Cu toate astea știu, chiar și ieri, te-ai întrebat dacă ai făcut totul bine pentru puiul tău: dacă i-ai oferit toată atenția și grija ta, dacă ai simțit și ai înțeles ce nevoi are, dacă i-ai gătit cea mai sănătoasă mâncare, dacă i-ai oferit activitățile care să îl ajute să se dezvolte sănătos fizic și emoțional?
Și mai știu că, de multe ori, îți este greu să crezi în tine, îți este dificil să mai reziști încă o oră fără somn, să mai joci un joc sau să mai citești pentru a sută oară aceeași poveste! Continue reading

Catharsis-ul de la bebeluș la adult

Sigur ați auzit până acum că bebelușii, copiii mici acumulează foarte multe frustrări în timpul zilei și de aceea încep să plângă, să aibe tantrum-uri, să fie mârâiți. Diferența între adulți și copii este durata cu care reușim să stăm cu aceste frustrări în interiorul nostru. Copiii mici nu au capacitatea să se abțină prea mult timp, să le țină pentru ei, să le amâne. Atunci când paharul lor s-a umplut (un pahar mic de altfel), ei dau drumul emoțiilor în lume și le lasă să existe. Paharul este gol, ei sunt eliberați și o iau de la capăt. Continue reading