Sunt model!

Iată că a trecut și a treia ediție #weekenddeparenting, unde am vorbit mult despre cum învață cei mici anumite comportamente (mai mult sau mai puțin dezirabile pentru noi) sau cum învață să-și gestioneze emoțiile. Concluziile au fost de fiecare dată că noi, ca și părinți, suntem primele lor modele și de aici importanța lucrului cu noi în a deveni ceea ce dorim să dezvoltăm la ei. Astfel, mi-am dat seama că nu am scris nici un articol pe această temă – învățarea prin modelare/ model și am simțit nevoia să remediem această situație :).

Albert Bandura este cel care a dezvoltat această teorie, denumită și teoria învățării sociale. Teoria pleacă de laSéance bigoudis entre mère et fille // Mother and daughter hair roller session - émoi émoi: premisa că un comportament se învață din mediul înconjurător prin procesul de observare comportamentală. Astfel, copiii înconjurați de o varietate de comportamente, pe care le observă cu atenție. Persoanele care sunt observate devin modele pentru ei. Pe măsură ce le observă, aceștia le codifică, iar în viitorul apropiat le vor imita cu scopul de a vedea ce se întâmplă. Într-un fel putem spune că le probează. În funcție de feedback-ul pe care îl primesc de la noi, pozitiv sau negativ, copiii vor repeta sau nu acest comportament. Pentru ei, scopul suprem a punerii în practică a unui comportament este obținerea aprobării sau acceptării din partea persoanelor importante. Cei mici tind să copieze inițial comportamentele persoanelor pe care le consideră cele mai apropiate din punct de vedere afectiv sau a persoanelor pe care le percep similare lor,de exemplu comportamentele altor copii.

Un alt aspect important este că în studiul comportamentelor din jurul lor, cei mici sunt atenți la ce beneficii primește persoana care inițiază acel comportament. Astfel, dacă observă un copil care un comportament agresiv obține multă atenție și recunoaștere socială din partea grupului, atunci aceștia vor tinde să-l copieze. Copiii tind să se identifice cu anumite modele, deoarece acestea au o calitate pe care lor le-ar plăcea să o aibe. Identificarea implică adoptarea comportamentelor observate, a valorilor, credințelor și a atitudinilor. Desigur, modele pot fi atât reale (persoane din jurul lor), cât și fantastice (personaje din desene animate sau din povești).

Există patru factori care conduc la învățarea unui comportament:

  1. Atenția – Pentru ca un comportament să fie imitat,acesta trebuie să ajungă în raza de atenție a copilului.
  2. Retenția – Cât de bine este reținut acel comportament. Este posibil ca, deși un comportament este în raza lui de atenție, copilul să nu îl țină minte.
  3. Reproducerea – Abilitatea de a putea pune în practică acel comportament observat.
  4. Motivația – În ce măsură copilul simte că are de câștigat în urma adoptării acelui comportament. Desigur, există o evaluare a câștigului versus costuri implicate, cu alte cuvinte în ce măsură efortul meu este răsplătit și merită reproducerea acelui comportament.

Cu ce ne ajută această teorie în viața practică? Haideți să luăm un exemplu: să presupunem că ne dorim să dezvoltăm altruismul în copilul nostru.

Pasul 1: Verificăm în ce măsură suntem noi înșine altruiști pentru a deveni un model pentru ghemotocul nostru;

Pasul 2: Avem grijă să fim în raza atenției celui mic cu comportamente de tip altruist și ne asigurăm că acest comportament este văzut și perceput;

Pasul 3: Suntem atenți să repetăm noi înșine comportamentul pentru ca cel mic să-l rețină;

Pasul 4: Avem grijă ca acest comportament să fie suficient de simplu de pus în practică și în acord cu nevoile și etapa lui de dezvoltare;

Pasul 5: Suntem atenți la ghemotoc și îi încurajăm tentativele de a reproduce acest comportament, acordându-i atenție și ajutându-l;

Pasul 6: Exprimăm și subliniem beneficiile pe care le aduce comportamentul altruist.

Pe măsură ce copilul crește, modelele se diversifică din ce în ce mai mult, iar influența noastră scade treptat. Prin urmare, haideți să batem fierul cât este cald și să fim modelul copilului nostru în direcția pe care ne-o dorim pentru el.

Ioana, ghemotoc specialist

sursă foto: https://ro.pinterest.com/pin/AY-D2-Am3ETE7k2KZHJZ-3pL55LVqwYDIKuMNh65wuR7brqEhuplX4Q/

În aprilie, vă invit cu drag la un atelier pentru mămici de fete despre modele de feminitate. Pentru mai multe detalii: click pe imagine.

17160629_10212236793093637_300014404_n

 

De ziua ta mămico…

Poate că ieri, de ziua mamei, ai primit o floare de la ghemotocul tău, poate o felicitare, un desen sau ceva construit de el/ea. Poate nu ai primit nimic. Sau poate ai primit în dar o criză de furie, un moment de nemulțumire, încă un perete din casă pictat, mâncarea vărsată în mijlocul casei și știu că lista poate continua!

cadou ziua mamei
Cu toate astea știu, chiar și ieri, te-ai întrebat dacă ai făcut totul bine pentru puiul tău: dacă i-ai oferit toată atenția și grija ta, dacă ai simțit și ai înțeles ce nevoi are, dacă i-ai gătit cea mai sănătoasă mâncare, dacă i-ai oferit activitățile care să îl ajute să se dezvolte sănătos fizic și emoțional?
Și mai știu că, de multe ori, îți este greu să crezi în tine, îți este dificil să mai reziști încă o oră fără somn, să mai joci un joc sau să mai citești pentru a sută oară aceeași poveste!

Și totuși, în fiecare zi o iei de la capăt, și mai poți un pic, și ești acolo pentru ghemotocul/ghemotocii tăi!
Iată de ce, prin aceste rânduri, aș vrea să îți ofer și eu un cadou de ziua ta (de ziua noastră), un cadou care să îți recunoască meritele pentru ceea ce faci zi de zi!

La mulți ani pentru că:

-oferi îmbrățișări și zâmbete chiar și atunci când și tu ai avea nevoie de ele;

-inventezi cântece și te maimuțărești în toate felurile ca să treacă timpul mai repede în mașină;
-ștergi lacrimile de pe obrăjorul mic și pupi să treacă atunci când s-a lovit;

-încerci în fiecare zi să fii cea mai bună variantă a ta;

-ești autentică și da, te înfurii și nu mai poți și îți vine să strigi asta în gura mare;

-nu ești perfectă și nici nu trebuie să fii;

-îți iubești puiul, iar asta îi arăți prin tot ceea ce ești și faci în fiecare zi, prin toate comportamente și acțiunile mai mult sau mai puțin potrivite, dar care vin cu sinceritate din inima ta de mamă!
Și pentru toate cele de mai sus și multe, multe altele ești MINUNATĂ!

Crede în tine și fă-ți cadoul acesta zi de zi sau atunci când simți nevoia de o îmbrățișare și o vorba bună! Toate avem nevoie!

Si mai jos va las un alt cadou pentru ziua noastra 😉

1+1

Cu drag,

Nicoleta
Mamă și ghemotoc specialist

Catharsis-ul de la bebeluș la adult

Sigur ați auzit până acum că bebelușii, copiii mici acumulează foarte multe frustrări în timpul zilei și de aceea încep să plângă, să aibe tantrum-uri, să fie mârâiți. Diferența între adulți și copii este durata cu care reușim să stăm cu aceste frustrări în interiorul nostru. Copiii mici nu au capacitatea să se abțină prea mult timp, să le țină pentru ei, să le amâne. Atunci când paharul lor s-a umplut (un pahar mic de altfel), ei dau drumul emoțiilor în lume și le lasă să existe. Paharul este gol, ei sunt eliberați și o iau de la capăt.

Ca adulți, procesul nostru este un pic diferit deoarece se activează multe norme sociale, norme familiale, experiența pe care o avem cu propriile emoții și mai ales modul în care am perImagini pentru catharsis illustrationceput noi că sunt ele primite de lume (părinți, parteneri, prieteni). Și noi avem un pahar (poate ceva mai mare), pe care-l umplem cu frustrări și nemulțumiri. Umplutul nu se termină la buza paharului, căci noi am învățat să mai îndesăm în el și îl presăm iar și iar să intre mai
multe frustrări. La un moment dat, după ce am depășit cu mult capacitatea paharului, acesta începe să se crape, să cedeze. Chiar și în acel moment, toate normele și mecanismele de apărare spun același lucru – ar trebui să mai intre, de ce se sparge?. Eliberarea are loc până la urmă, dar sub o tensiune mult mai mare și pare că nu se mai sfârșește și nici nu este suficientă. Ca atunci când treci printr-o perioadă în care îți vine să țipi tot timpul la cei din jur, conștient fiind că nu fac cine știe ce ca să declanșeze o reacție atât de amplă. La un moment dat, folosind această strategie de prea mult timp, uităm ce înseamnă a ne elibera de frustrări, de a ne ventila.

Copiii se ventilează natural, la momentul potrivit interiorului lor. Poate că avem și noi de învățat câte ceva de la ei pe partea asta emoțională, ca de exemplu: cum se face o ventilare sau un catharsis sănătos:

  • Când simți că este prea mult, exprimă-te fără a amâna prea mult acest moment;
  • Eliberarea înseamnă și plâns și țipăt sau urlat, presupune exteriorizare, fără a învinui sau a pune responsabilitatea emoției respective pe celălalt. În lipsa lor de experiență, copiii mici simt pur și simplu, fără a atribui cauze sau învinuiri. De multe ori ai senzația că țipă la lună :).

Aș mai adăuga o precizare (de la mine :)) – gestionare emoțională nu înseamnă a nu mai simți o emoție, a o eradica din lumea ta emoțională, ci înseamnă să fii conștient de ea, să vezi ce nevoi are și să găsești modalitatea în care te poate ajuta. Mai multe despre emoții puteți citi și aici.

 

Ioana, ghemotoc specialist

sursă foto: http://www.manhattantimesnews.com/comeback-catharsis-continuancecontestacion-catarsis-continuacion/

16776180_10212071811489200_1596955206_o